Inca 365 de zile

Fizic, astronomic, biologic sau chiar filozofic... oricum am da-o au mai trecut 365 zile. Un pic schiop, agitat  si nebun, fara concediu, cu zambete si ochi. Cu chipuri si suflete noi, cu descoperiri si uitari, cu pasiune si vin rose, cu caldura si cer senin, cu stres si incrancenare, cu relax si sos samourai, sushi si verde, calatorii si acasa. Impar, dar 34 pentru mine, cu miros de lavanda si de mosc, cu albastru cenusiu.
In loc de urare si dorinte vreau................... Un pic mai mult soare, un pic mai multe zambete si imbratisari, un pic mai multa intelegere si toleranta, un pic mai multa minte, un pic mai multa vanilie, un week-end in plus pe luna, sanatate mintala si viscerala,piele fina, un pic mai multa ciocolata, un pic mai multa iubire, nebunie si pasiune mistuitoare, un pic mai multa muzica si oameni frumosi, un pic mai multa licarire in ochi.... mie si voua. 

La multi ani!

Collateral damage

Andre Gide a povestit undeva in scrierile sale, dupa cum spune Aurora Liiceanu, despre cei doi porumbei ce veneau la fereastra sa , pe pervaz, sa manance firimituri de paine. Dupa ceva vreme, brusc, pasarile au disparut si nu le-a mai pus firimituri . Dar intr-o zi acestea au aparut din nou. Vazandu-le s-a grabit sa le hraneasca, insa pasarile nici nu au dat atentie festinului gratis. Acestea nu au venit pentru firimituri ci pentru el. Si de aici si povestea "pasarile lui Gide" . Vii sa ma vezi pentru mine, pentru ca simti dorinta de a ma vedea.
Nevoia de celalalt, dorinta imposibila de a nu fi singur este incontrolabila. Dorim incluziune si topire, dorinta cu orice pret de prezenta celuilalt. Ne oglindim in ochii lui si cautam un evaluator pozitiv. Dar evaluarea pozitiva duce la obisnuinta si obisnuita la plictiseala. Si astfel cautam un alt "evaluator". Un evaluator pozitiv de fiecare data, binenteles. Cautam in fraze scurte si priviri atente.... fericirea. Fericirea prin muzica, mancare, experiente, indivizi. Prezente in vietile noastre. Prezente violete si fumurii, importante si efemere se topesc in noi. Unele MA topesc putin, ma metabolizeaza. Nu cred in psihologia sa ii zic " pozitiva" de tip american ... nu cred in cartile de autocunoastere si de automata pozitivizare. E bine din cand in cand sa te simti rau, sa iti pui intrebari, sa te lupti cu propriile tale contradictii si nonsensuri.
Evoluez in teoria multimilor si a lumilor mici , a lumilor incluse si asimilate, cu greselile si durerile asociate. Dar nu sunt o victima colaterala.... eu sunt eu si tu esti tu.... tangential lumile noastre se topesc.



Ii multumesc doamnei Aurora Liiceanu pentru lumile mici si hartile privirii.

Adevarul.... hmmm?

Uitam, intr-un final uitam tot. La inceput uitam tot ce am invatat - datele razboaielor si teorema lui Pitagora, legea lui Ohm. In special uitam tot ceea ce nu am invatat, inclusiv numele profesorilor si colegilor de scoala generala. Uitam locul preferat de leneveala din liceu, numarul de telefon de acasa si versurile cantecului pe care l-am ascultat pe repeat de un milion de ori. Si incet incet uitam si umilintele, chiar si pe acelea de neuitat..... dispar ca un fum. Uitam cine era cool si cine nu.... cine avea ochii albastri, cine era atletic sau nu.... uitam cele mai tari petreceri, cine avea cei mai multi prieteni... uitam toate astea.
Ii uitam pe cei pe care spunem ca i-am iubit si chiar si pe cei pe care i-am iubit..... ei sunt ultimii care pleaca din neuronii nostri.

Vrei adevarul? pai cam asta e... e o prostie... stiu... dar uitam oare suficient?

P.S. : Credits 2 Cristina Ivan... multumesc pentru inspiratie!

Tot ceea ce nu sunt

Nu voi fi niciodata inalta si nu voi avea ochii verzi
Nu voi fi niciodata sigura pe deplin
Ce lume ciudata... cand eu nu vreau sa fiu decat " un pic" ceea ce nu sunt
Da-mi o pauza, da-mi o scapare... sa fiu putin ceea ce nu sunt
Nu voi fi niciodata ...tu
Voi fi intotdeauna EU... asta stiu sigur ... si cu toate astea as vrea sa evadez putin
Am obosit sa fie eu, vreau sa fiu "din nou" si diferita si tot ceea ce nu sunt....
Da-mi o pauza si un colt de cer senin, sa fiu putin ceea ce nu sunt .....
Chiar si asa... VREAU!

Cati dragoni ucidem azi?

Rainer Maria Rilke spunea: “Perhaps all the dragons in our lives are princesses who are only waiting to see us act, just once, with beauty and courage. Perhaps everything that frightens us is, in its deepest essence, something helpless that wants our love.”

Dragonul din mine... dragonul din tine? 

Este lupta cea mai grea … de fiecare data. Nu conteaza cati altii am ucis azi, daca pe cel din mine nu il pot stapani. Dragonul meu nu vrea sa stea ascuns in pesteri pustii si intunecate. Nu se multumeste cu “comod”. Dragonul meu vrea flacari si zbor in inaltul cerului, vrea acum si nu peste 10 ani. Dragonul meu are solzi multicolori si stralucitori … e dornic de lupta. Vrea involburare si pasiune si un varf de munte scaldat in soare … doar pentru el....

Il ucid din pacate in fiecare zi... dar el revine si mai puternic.... Ii simt respiratia arzatoare in cosul pieptului …. de fiecare data mai aproape ...mai puternic....

Tu cati dragoni ai ucis azi?

My wish list

Diamonds, pearls, perfumes and wild island escapes? Ei bine dar cine nu ar vrea toate astea? Si nu neaparat in ordinea asta...

Si o bucatica de ciocolata....

My wish list... inca incompleta ......si totusi...

As vrea sa mai merg desculta macar o data anul asta

As vrea placeri simple vinovate si nori violet fumuriu

Caldura si soare in ochi si azi si maine

Si o floare de cires

Vreau alte coordonate pe navigator si sa imi odihnesc picioarele in Jardin du Luxembourg

Si un manunchi imens de baloane multicolore...

34 and amazing..... right?

Supergirl

.....the supergirl inside me cries sometimes... when it gets rough ....
si ar merge pe acoperisul lumii pentru oxigen in neuroni
si ruleaza cu 300 la ora in her dream car
si bea cafea in diminetile " ordinare"
si priveste in ochi...
si vrea ACUM, aici, sau oriunde.....
care se mai pierde pe drum cautand nori violet si sunete de chitara
care bea sampanie cu sirop de capsuni
care nu poate face cu ochiul... cat de " lame" =))
care ar sta o zi intreaga in pat, pe intuneric cu telefonul inchis ....
care iubeste verdele ... si fiori pe sira spinarii

Despre mine...

We all need saving....

Da, cu totii avem nevoie sa fim salvati la un anumit moment. Este acel " je ne sais pas quoi" care apare cand te astepti mai putin.

Ne luptam sa fim de succes, sa ne asiguram un confort mental si de ce nu si fizic. Sau mai bine zis, nu in ultimul rand fizic. Pai no, nu da bine sa te plangi, sa fii fragil. Traim intr-o lume care se misca mult prea repede. Uneori ne dor oasele si capul si ametim, dar tot nu ne lasam. Standarde inalte si " to do list" de sezon si de an. Cautam o scara si tot urcam. Dar oare vrem sa mai coboram in rapel? Avem si coarda de siguranta?

Vrem somn linistit cu respiratia data pe silent. Cautam siguranta si aprecierea celorlalti. Ne oglindim in ei. De fapt nu putem exista altfel. E filozofic, dar al naibii de adevarat. Urmam scoli inalte, citim si ne upgradam infomatia mai abitir ca versiunile de software. Trebuie sa zambim frumos si sa facem fata situatiei. Oricare ar fi ea. Ne punem un scut si pornim. Un scut stralucitor si binenteles atent slefuit inainte de fiecare lupta, pentru a nu se vedea urmele de sabie.

Dar exista un moment cand viteza cu care rulezi iti aduce lacrimi in ochi. Inchizi geamul si esti linistit. Oare?

Oare unde sunt franturile acelea de nebunie si poveste? La un bilet de avion distanta. Sau la o clipa? Nebunia aceea de te lasa fara aer si care iti scurcircuiteaza sinapsele? Suvoaiele de adrenalina care ineaca mintea-ti analitica..... Da....vreau clipele si orele astea, vreau sa imi arunc sacoul negru cat colo, sa zbor goala intr-o aripa..... 

Oare trebuie sa fiu salvata pentru asta? Cum zicea Mister Blue Eyes... if I'll make there I'll make it anywhere.....

Am un scut asa de greu si uneori e obositor. Dar fraza " imi e bine asa " nu ma coafeaza. Ce putin nu acum..... Nu pot sa imi arunc listele dar pot lasa spatii libere... Nu pot renunta la caruselul asta supersonic....... dar pot sari din cand in cand... Este atat de bine! Nebunie si placeri simple vinovate! Atat!

Vineri noapte....

.... pe la ora 01:00 ma gaseam intr-un aeroport. In Bucuresti ... imi asteptam prietena V. sa soseasca de pe taramul antipastilor si al tiramisu-ului, bine si al furculitelor de plastic la gala dinner la o importanta conferinta. Cum am ajuns mai devreme am avut timp sa privesc.
Am constatat ca noaptea sosesc multe avione... cu multi calatori. Marea lor majoritate, a calatorilor ma refer, sunt asteptati de catre iubite, sotii, iubiti, soti, parinti sau copii, soferul de la hotelul in care urmeaza sa stea, reprezentantul companiei. Depinde...
Barbatii cu trandafiri rosii stateau agatati de bara aceea cromata ce desparte restul lumii de tara de destinatie... in cazul nostru Romania... fiecare dupa putinta... unii in slapi si pantaloni scurti ... altii smart casual ( ce imi place termenul asta ;)) dar inevitabil cu un trandafir ... probabil, gandesc eu, danselor le plac trandafirii.... dar totusi....
Femeile, unele, erau si dansele deosebite... in pantaloni largi mai mult de somn decat de iesit pe strada,  insa cu tricouri mulate ca de... e pacat ... probabil ca vroiau sa transmita mesajul.... Iubi... acum mi-am aruncat asa ...ceva par hazard pe mine si am venit sa te iau..... !!!! Bleahhhh ... dar cu tonele de ruj si fixativ din par ce facem?
Si iacata vine momentul cu pupaceala de bun venit! Se disting mai multe categorii:
1. pupaceala pe obraz ... pe care cred ca o practicam cu totii... ritualic sau nu ... fara mare insemnatate sentimentala... e asa un fel de " noroc bro..."
2. pupaceala pe buze... scurta fara schimburi de fluide... ce transmite mesajul.... bine ca ai venit ! Ai de platit niste facturi si ar mai fi si niste vase de spalat!
3. pupaceala pe buze de data asta cu schimb de fluide biologice... calda si cu dor... frumos ....asta m-a facut sa zambesc!
Sa nu cumva sa uit ... partea de pupaceala era insotita de imbratisari ... care mai de care mai acrobatice! De ce oare nu inteleg fetele grase ca saritul in bratele iubitului cu o greutate nominala de 600 newtoni ( no comment ... asa e corect ;)) nu ii provoaca decat discomfort si eventul o hernie de disc in urmatorii ani... nicidecum placere !
Sau poate sunt eu mai old fashion... o imbratisare de iti taie respiratia si un sarut  la fel! Si daca tot e sa se lase cu flori , macar sa fie inspirat.. ranunculus sau hortensii!
Aeroportul Otopeni, vineri noaptea chiar e un loc bun de relax si amuzament!

Prima zi de toamna

Si azi a venit toamna! sau poate a venit de ieri..... sau de acum 1 ora sau de 10 minute...
In ce se masoara vara? soare in obraji, oja vesela si sandale? Alb si albastru fumuriu luminos? Ore la serviciu, privit in ochi sau nisip fierbinte sub talpi? somn in intuneric, o aripa albastru abanos?
Sau poate vara asta nu se masoara.....
Vara asta a trecut prin parul meu.... nu a lasat urme in ochi ....
A trecut prin sinapse si neuroni, ca o caldura bizara ce imi coboara in degetele de la picioare....
Ca un pahar de sampanie care imi face genele sa clipeasca mai repede...
Ca un espresso care s-a racit prea repede, dar care-i orgasmic de bun...
Ca un tango stangaci...
Ca o noapte pe acoperis
Ca o zi intr-un Paris prea mare si de care imi e prea dor
Ca mine....
Ama in cautarea unei perle

Liniste .... se filmeaza

Liniste ..... se filmeaza!
Cadru cu cadru in mintea mea.O vacanta ! oooo da.... o vacanta de taiat respiratia intr-o insula cu amenintare de  tzunami! Respiratie sacadata si rauri de adrenalina in creier! O zi de duminica lenesa, ma simt de cauciuc si filmez ! Un colt de cer, nisip fin si cald, o imensitate de albastru si miros de flori! dar trebuie sa depasesc mental calatoria cu vaporul. Imi trebuie un stimul extern mai puternic! Ce imi trebuie sa pack light asa pentru o luna???? Doar plec intr-o insula! Nu e ca si cum as avea nevoie de jumatate de dulap. Desculta will do, nu? Consumabile de calatorie and here I go! vii? iti las biletul de avion sub pres. Sau hai fie, iti trimit varianta electronica... 101010101... that's me...... "e-Ama".... pacat de pistrui.
E prima vara de multa vreme cand nu mi s-au decolorat ochii.... !!!!
Alerg... sinapse, neuroni si axoni din varful nasului pana in varful degetului mare de la piciorul stang.... flux electric ... arome de vanilie si cognac. Muzica si ochelari de soare! Vantul imi ravaste parul! Fluturi in stomacul meu !
Cadru extins: o lume departe de lumea mea ....

Jurnal de scurta calatorie

Si am fost spion... ooooaaa ce tare suna... cand eu de colo m-am schimat de costumul negru office ... dar cu pantofi si "pieton" verzi, intr-o banala benzinarie OMV la iesirea din Targu Mures. Dar totusi se uita lumea cu uimire la mine chiar si asa.... ta -da !
Cat despre festinul culinar de care am avut parte nici nu pot povesti... sau hai poate macar un pic.... in Sighisoara  .... o portie de " fromage sec en croute de chapelure avec ses poivrons grilles" , sau cu alte cuvinte romanesti .... cascaval pane cu ardei copti. Banal si cat se poate de simplu. La drum lung cafeaua buna ramane cel mai bun prieten! Vreme faina numai buna de condus!..... NUMAI buna de vacanta! Of....
Am inghetat de frig in hotel. Oare de ce nu functioneaza climatizarea ? Vroiam si eu macar 23 de grade. Barrrrrr....si din pacate nu am avut in valiza si un polar. Ar fi prins bine.
Sarind asa dintr-una in alta... aiuristic intr-o aripa .... am repurtat un succes si am plecat acasa pe un curcubeu ! Literalmente!

Late night edit

Late night.... early morning......
Sunt zile cand as vrea sa zbor departe, sa imi intind picioarele la soare, sa ma umplu de pistrui si fluturi in stomac.
Furtuna din nou in mintea mea .... frunze in vant si oboseala. Azi imi e frig.Vreau sa opresc soarele la mine pe obraji. I wanna run, I wanna stop the sun. Ce n-as da pentru 2 zile de somn continuu cu vise frumoase in culori de paradis, cu muzica pe fundal si parfum de vara torida. Cu storurile trase si doar o raza ce joaca pe parchet.
Mi-am pus cirese in par si astept... o noapte si o zi. O clipa.

Oameni si locuri

O scurta dizertatie despre ceai

Ceaiul? Aceasta licoare miraculoasa care a aparut pe lumea asta odata cu omul.
Tehnic vorbind este o bautura obtinuta prin infuzarea frunzelor uscate de plante. Plante din Indii, China si Japonia, chiar si de pe dealurile patriei. Arome care se elibereaza la nivel molecular si care ma invaluie de fiecare data intr-o poveste fierbinte. Vanilie si flori de portocal, lamaita si ghimbir, capsuni si mere si mai ales iasomie si flori de cires. Un ritual plin de savoare si pasiune ce apropie oamenii. Un ceai in semiintuneric si caldura, cu fructe uscate si ochi sclipitori. Acest lichid imi patrunde in vene si imi urca pana in obraji ..... imi zvacnesc tamplele.Plutesc intr-o amorteala placuta. Mi-e dor!
P.S. : can't wait for tomorrow morning black coffee!